Colega şi prietena noastră, doamna prof. Libu"e Valentová (de altfel, corespondentă a României literare în Republica Cehă) ne-a adus, de curând, aminte că o valoroasă specialistă în filologia slavo-română, doamna Jiřina Smrčková, prietena de câteva decenii a ţării noastre, împlineşte 80 de ani.

Dar, aici, în România, puţini sunt cei care mai cunosc acest nume! Noi, cei mai în vârstă, care - precum cel care semnează aceste rânduri - lucram în Facultatea, pe atunciðde Filologie", am avut ocazia, între 1952-1956, să fim colegi şi prieteni, frecventând aceiaşi profesori şi aceleaşi cursuri, cu o tânără studentă "cehoslovacă" (illi tempore), care studia româna şi franceza cu o caldă pasiune, cu mult entuziasm. Sosea în România, în cadrul schimburilor culturale" (tot illi tempore), după ce urmase, la Olomouc, cursuri de franceză, germană şi cehă - dar aducea cu sine învăţătura unor valoroşi specialişti din ţara sa (slavistul B. Hravanék printre alţii. Să nu uităm că, în fosta Cehoslovacie, mai ales la Praga, la Universitatea Carolină, dar şi la Bratislava, la Brno, Olomouc, se găseau filologi, istorici literari şi lingvişti de primă însemnătate. Nume ca Trost, Mukařovski, Ohnesorg aveau faimă internaţională.

Românistica (ceh. Rumun"tina) era de dată mai recentă. Vecinătatea în care se găseau cele două-trei popoare (Cehi, Slovaci, Români) ale noastre, mai ales în părţile de nord-vest ale ţării noastre - în plus, încadrate în fostul Imperiu austriac - nu a putut da roade prea mari. Ioan Urban Jarnik a fost, după cum l-a caracterizat chiar Jiřina Smrčková, "primul românist şi romanist" ceh. În Slovacia, catedra de română avea ca profesoară pe Jindra Hu"kova, prietenă cu Ovid Densusianu (de curând, eleva ei Libu"e Vajdova a publicat scrisorile dintre cei doi romanişti). La Praga, sub conducerea Mariei Kavkova (1921-2000) a luat fiinţă, în anii comunismului,