- Editorial - nr. 179 / 12 Septembrie, 2002 Amarati de doua ori. O data ca initiativa unor deputati de a-si trage pensii mai mari decat le permite actualele prevederi ale Legii pensiilor nu s-a "bucurat" de prea multa trecere in chiar randurile colegilor lor, si, a doua oara, pentru ca premierul Nastase a stiut sa le dea o replica demna de un KO. La o adica, cine anume ii obliga sa se aseze in scaunele parlamentare, daca nu sunt multumiti cu veniturile de "mizerie" pe care le obtin? Chestiunea este mai grava decat pare la prima vedere. Romanii stiu ca multi dintre concetatenii nostri sunt pusi pe capatuiala sau fac tot felul de matrapazlacuri, sa nu zic chiar hotii, in goana dupa averi. Sigur, in cazul parlamentarilor, nu este vorba de asa ceva. Gravitatea gestului lor deriva din gandirea pe care au. Din pacate, si nu doar ei, cred ca un fotoliu ii situeaza deasupra muritorilor de rand si, drept consecinta, noi toti le suntem datori. Grava si impardonabila eroare. Apoi, faptul ca cei mai otarati in a sustine initiativa au fost tocmai unii dintre deputatii care au profesii, cum s-ar spune, bune: economisti, medici, juristi. Chiar sa fie ei atat de imaturi incat sa nu-si dea seama ca intr-un stat democratic nimeni nu poate fi mai presus de lege? Sau sa fie vorba de mentalitati mostenite din vechiul regim, cand unii, nemeritat, erau mai bine platiti decat altii, ba chiar se si considerau superiori majoritatii oamenilor. Mai degraba, demersul lor suna a targuiala de taraba, micime umana si minte ingusta. Cum adica, ei sa aiba pensii mai mari pentru ca, zicea unul dintre ei, daca ar fi ramas economist, ar fi putut castiga mai mult decat acum, cand e deputat. Pai, chestia asta cu "daca" si cu "poate" e cam rasuflata si nu tine nici macar la adolescenti. Dojeneala din partea premierului nu doar ca este bine venita, readucandu-i pe cei in cauza, sa nu zic cu picioarele