- Comentariu - nr. 181 / 14 Septembrie, 2002 Cu o zi inainte de deschiderea oficiala a actualei sesiuni a Adunarii Generale a ONU, secretarul general Kofi Annan si-a facut public, lucru rar intalnit in practica acestei institutii internationale, discursul pe care urma sa-l rosteasca la inceperea lucrarilor. Faptul nu-i considerat de loc intamplator si nu i-a surprins, catusi de putin, pe analistii politici, in situatia in care ONU, se stie, nu agreeaza un atac al SUA asupra Irakului fara consultarea organismelor internationale. Gestul poate fi interpretat doar prin faptul, si el semnificativ, ca discursul a fost dat publicitatii in chiar ziua implinirii unui an, 11 septembrie, de la atacul terorist asupra "Turnurilor Gemene", din World Trade Center, si asupra Pentagonului. Asa ca nu-i de mirare ca, in discursul sau din 12 septem brie, de la tribuna Adunarii Ge nerale a ONU, presedintele George W. Bush a pus, oarecum, sula in coaste celor care privesc cam chioras un astfel de atac, intrebandu-se daca ONU exista sau nu! Discursul lui Kofi Annan continea un apel firesc, adresat SUA, sa nu actioneze unilateral in Irak, fara consimtamantul ONU. A doua zi, presedintele Bush cerea o noua rezolutie pentru dezarmarea Irakului, intr-o incercare de ultima ora, de a obtine acordul Consiliului de Securitate pentru interventia pregatita. Problema, dupa cum se stie, nu-i atat de simpla dupa cum li se nazare unora. In fata deciziei militare americane, plecand oarecum din ambitie si aroganta, numeroase sunt ratiunile conform carora chiar aliatii NATO din Europa nu prea sunt incantati sa fie scoasa, din nou, securea razboiului. Toti inteleg (si intelegem!) ca, mai ales dupa 11 septembrie 2001, dupa aceste atentate teroriste, americanii isi iubesc si mai mult tara. Dupa atacul banditesc, care a socat prin brutalitate si fanatism, prin barbarie si lasitate, poporul american, greu inc