- Cultural - nr. 181 / 14 Septembrie, 2002 14 Septembrie. O zi binecuvantata de Dumnezeu, cand o mare parte dintre crestini praznuiesc, cu cutremur si luare aminte, marea sarbatoare a Inaltarii Sfintei Cruci. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a murit pe Cruce, dar nu inainte de a-l mantui de pe ea pe talharul pocait. Asadar, primul care a ajuns in Imparatia Lui, biruind moartea, inaintea tuturor dreptilor din Vechiul Testament, a fost un talhar al carui suflet s-a mantuit pe cruce. Cutremurator moment. Si cred ca si la acesta s-a gandit apostolul Pavel atunci cand a zis: "Caci cuvantul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, e puterea lui Dumnezeu" (1 Cor. 1,18). La inceput, in traditia pagana, crucea era dispretuita, fiind obiectul de tortura al celor nelegiuiti. Acesta e motivul pentru care Pilat a acceptat crucificarea Domnului. Pentru crestini, insa, cinstirea Crucii inseamna o adevarata lauda adusa Mantuitorului, Crucea fiind izvor de putere si biruinta in lupta noastra cu pacatul (Gal. 6,14), semnul ce va precede Judecata de Apoi. O data cu raspandirea cres tinismului, s-a dezvoltat si cultul sfintei Cruci. Libertatea de exprimare a credintei s-a datorat imparatului Constantin cel Mare, care, cu ajutorul acestui semn, l-a biruit in lupta pe Maxentiu (312). Avand o mama credincioasa, imparatul Constantin a ajutat-o sa gaseasca Crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul. Astfel, pe vremea episcopului Macarie al Ierusalimului, impa rateasa Elena a descoperit cele trei cruci, iar pe cea a Domnului, in urma vindecarilor pe care aceasta le savarsea in randul bolnavilor care se atingeau de ea. O data aflata, Sfanta Cruce a fost ridicata si dusa in cetate, la 14 septembrie, in cinstea ei zidin du-se o frumoasa biserica. Prezenta permanent in sufletele noastre, Crucea insoteste, de aproape doua mii de ani, viata credinciosilor de pre