Totul e pregatit. Pionierii si soimii patriei, aseptici dupa cateva zile de carantina impotriva virusilor imperialisti, sunt aliniati de-a lungul pistei. Muncitorii, in salopete, cu portrete si pancarte sunt asezati simetric, la intrarea in sala de asteptare. Tarancuta cu paine si sare, care de fapt e utecista-sefa pe judet, abia se mai tine pe picioare de emotie. Avionul se vede in zare. Un activist pocneste din degete si incep uralele. In sfarsit, de dupa cativa securisti spatosi se iveste celebra basca gri, etalon pentru zilele de vizita de lucru. Imediat apare si cocul tovarasei. Tovarasul Bobu, incruntat, incheie plutonul. Directorul aeroportului abia mai respira. Stie ca o incruntare a tovarasului poate insemna reprofilarea la sapat santuri, la canal. Cand convoiul iese din incinta, rasufla usurat. De data asta a scapat. Vizita de lucru incepe in lanuri de porumb aduse de la institutele de cercetari agricole si plantate cu tot cu parcela, ca tovarasul sa vada productii record, in fabrici unde textilistele urate sunt inlocuite, pe timpul vizitei, cu dansatoarele de la ansamblul premiat la Cantarea Romaniei. Peste tot asfalt proaspat turnat, copaci si garduri pe care inca nu s-a uscat varul. Sigur, nu se poate sa fie totul perfect. Nea Nicu vrea sa stie ce e casa aia mare cu un x in varf. "Biserica? Ce biserica? O daramati si faceti un bloc muncitoresc". Caietele de notite sunt scoase la bataie, pixurile zbarnaie. Noroc de tovarasul Bobu care a vazut ca in etajul de hotel rezervat celui mai destoinic barbat al tarii sunt perdele cu dungi albe si rosii. Daca era cerul senin noaptea, cu stele, nu se forma steagul american? Directorul hotelului a fost si el trimis la canal, sa mai invete. Alaturi de el, coleg de tarnacop va fi si secretarul de redactie al ziarului local care nu a retusat poza de pe prima pagina a tovarasului si au scapat acolo, doua- trei riduri. Zi