Scrisoarea saptamanii. "Nimic nu inlocuieste iarba verde de acasa". Doamna Sanziana Pop,. Acum cateva zile am dat, din intamplare, peste ca-teva articole din revista dvs., cautand pe Internet ceva in legatura cu literatura romana. De atunci ma simt ca sub o masca de oxigen.... Am parasit Romania acum...
Scrisoarea saptamanii
"Nimic nu inlocuieste iarba verde de acasa"
Doamna Sanziana Pop,
Acum cateva zile am dat, din intamplare, peste ca-teva articole din revista dvs., cautand pe Internet ceva in legatura cu literatura romana. De atunci ma simt ca sub o masca de oxigen...
Am parasit Romania acum zece ani, cu pasaportul si un ruscac, fara sa-mi imaginez ca nu aveam sa ma mai intorc acasa decat in vizita... Nu am avut nici o clipa intentia sa-mi parasesc tara, nu am aspirat niciodata sa las totul balta pentru Occidentul, descris ca un "El Dorado" de catre cei care pusesera deja piciorul acolo. Destinul a facut ca nimic sa nu-mi stea in cale si sa-mi urmez drumul care mi-a fost scris. Totul a fost o aventura a carei protagonista am fost aproape fara voia mea - spun acest lucru, deoarece am fost un copil rezonabil, cuminte, supus, responsabil, o adolescenta fara mari ambitii, fara talente deosebite, discreta si serioasa. Ei, dar n-am intentia sa va povestesc trecutul meu "glorios", ci doar sa va relatez o mica poveste. Ca orice adolescent din generatia mea de "ceausei", iubeam muzica rock straina, pana la extaz. Doamne, cum ni se pareau de frumosi ca niste zei acei baieti pletosi, in blue-jeans, cu "adidasi" albi imaculati!!! Nu ca grupurile noastre autohtone nu ne-ar fi placut, dar ceilalti parca veneau de pe o alta planeta. Am avut sansa sa dau peste un amator de muzica si sa dispun de o discografie demna de invidiat, chiar si de d-l Florian Pittis. Din punct de vedere material, duc o viata decenta, fara fast, castigata cinst
