Desi si-a construit cariera politica pe ideea morala, Emil Constantinescu nu numai l-a girat, ci l-a si complimentat pe ziaristul care nu de mult ii instrumentase scandalul Rona Hartner si il acuzase ca a vandut uranium si a spionat in favoarea americanilor (asa-zisul dosar "Geologul").
Este aceasta doar una din nenumaratele probe ale compromisurilor la care ajung media si politicienii, in ciuda tensiunii lor permanente? Sau este mai degraba una din formele "paradoxului roman", a acelor situatii pe care nimeni din afara nu le poate intelege dupa logica normala?
"Scandalul OTV", al unui post de televiziune caruia i s-a ridicat licenta, pentru ca "s-a transformat intr-un instrument al urii, intolerantei, rasismului si antisemitismului, o tribuna la care se profereaza incitari la violenta, atacuri la adresa valorilor democratice, a institutiilor statului de drept", nu doar in emisiunea lui Dan Diaconescu cu C.V. Tudor din 10 septembrie, la care s-a referit presedintele Iliescu (prin purtatoarea sa de cuvant), ci pe parcursul intregii sale functionari, atinge punctul nevralgic al politicii romanesti. In umbra baracii subrede a OTV si a fostului Tele 7 abc, unde a "oficiat" Dan Diaconescu slujbele sale consacrate Raului, se zareste cu ochiul liber silueta funesta a lui C.V. Tudor, cohorta imbatranita si acrita a batranei Securitati nereciclate, o parte, deloc neglijabila, a aparaturii de propaganda pentru extremism in Romania. "Scandalul OTV" ne plaseaza in antecamera campaniei electorale din 2004 si a sanselor pe care extremismul le poate avea intr-una din viitoarele tari intrate in NATO. Pentru ca suntem, nu-i asa, siguri ca la Praga vom fi nominalizati in NATO, chiar daca la OTV, nu mai departe decat acum cateva zile, improscand cu noroi in toate partile, C.V. Tudor nu i-a scutit de obisnuitele sale epitete nici pe reprezentantii Comandamentului Alian
