In masura in care tarifele la energie - singurele preturi care cresc debordant, fiind impinse in sus programat prin insusi acordul convenit cu FMI -, sunt luate in considerare in statistici cu o pondere mica, departe de situatia reala, si deci cu o influenta subevaluata asupra indicelui general al preturilor, inflatia din statistici nu putea corespunde cu cea resimtita concret in buzunare. La un moment dat, incongruenta tot ar fi ajuns in discutia publica. Si daca institutia de profil sustine ca nu dispune de o modalitate de a adapta rapid grila de reprezentare a diferitelor preturi in cosul de calculatie a inflatiei, era de ajuns ca guvernul sa avertizeze asupra posibilelor sau potentialelor irelevante ale cifrelor pentru ca acestea sa nu apara ridicole.
Asa, insa, risca ceva mai grav: o criza de credibilitate a cifrelor statistice, fapt deosebit de inconvenabil, daca se extinde pe plan international.
Ce pozitii au organismele financiare internationale? Intrebarea se justifica pentru ca lucrurile nu se prezinta tocmai simplu, cum ar aparea la prima vedere.
Desigur, organismele financiare internationale nici nu pot fi "de acord" cu, dar nici nu pot contesta cifrele statistice ale unei tari! Organele abilitate dintr-o tara sunt singurele in masura sa colecteze datele pe baza carora sa se calculeze inflatia sau cresterea economica. Altcineva nici nu este indrituit, dar nici nu ar avea cum!
Asa ca, bune-rele, cifrele statistice furnizate de organele de specialitate nationale trebuie acceptate. Daca insa nu sunt reale, incep sa apara necorelari, nemaivorbind de lipsa de corespondenta cu realitatea, conditii in care isi pot pierde credibilitatea.
Organismele financiare internationale, precum si institute internationale de cercetari economice dispun de modele ale economiei romanesti, adica de tablouri schematice ale principalelor corelat
