Impotriva dominatiei cliseelor
Cum se intimpla intotdeauna in cazul evenimentelor „ultramediatizate“, despre 11 septembrie totul pare sa se fi spus. Dominante pe scena publica, limbajul politic si cel jurnalistic au epuizat tematicile si problematicile legate de atentatele de acum un an si au impus clisee de neocolit, gen „viata americanilor ssau, in versiunile „maximaliste“, a omenirii intregit nu mai este la fel dupa 11 septembrie“ s.a.m.d.
Tendintele de supralicitare sint evidente si firesti in context. Vor fi fiind si lucruri care nu s-au schimbat in Statele Unite si cu atit mai mult in restul lumii. Importanta atacurilor asupra Americii este oricum atit de mare incit nu mai e nevoie de exagerari. Ca „secolul XXI a inceput pe 11 septembrie 2001“ e un alt asemenea cliseu construit pe criteriile atractivitatii jurnalistice. In treacat fie spus, el intra in contradictie cu formula – mai putin cunoscuta, dar cu argumentatie mai serioasa in cimpul cercetarii istorice – a „veacului scurt“ pe care l-am vazut incheindu-se nu de mult: ideea ar fi ca, dincolo de cronologia stricta, de la un 1 ianuarie (1901) si pina la un 31 decembrie (2000), secolul XX ar fi inceput efectiv – ca intrare intr-o etapa noua de evolutie a istoriei – in 1918, dupa primul razboi mondial, cind Imperiul Austro-Ungar s-a prabusit si s-au format ultimele state nationale europene, finalul – dupa acelasi rationament – inregistrindu-se in vara lui 1991, o data cu prabusirea Uniunii Sovietice si cu iesirea din razboiul rece. De-atunci incoace, dupa disparitia „bipolarismului“ Est-Vest, postmodernitatea s-a desprins de modernitate si a ramas pe cont propriu pe scena lumii.
Va trebui – totusi – sa trecem dincolo de clisee si sa incercam sa recuperam semnificatiile momentului tragic si extraordinar care a fost 11 septembrie 2001…
Romania – intre „negativism“ si
