EMINOIOR (Emil-Noni IORDACHE)
Despre mine sau despre lume
Editura Paco, 2001, 83 p., f.p.
Eminoior (Emil-Noni Iordache) este la volumul de debut, incercind sa se gaseasca pe sine, sa exploreze lumea si sa se defineasca ca poet. Grea incercare pentru un adolescent aflat pe bancile scolii. Ambitia lui Eminoior este mare, autorul neputind scapa de teribilismele virstei intrucit ii lipseste maturitatea. Poezia sa este abrupta, alunecoasa si dura, inspirata din pulsiunile corpului abia descoperit si din dorinta prapastioasa de viata.
O anumita artificialitate a trairii si o anumita pretiozitate a socului stilistic se regasesc in aceasta placheta de versuri. Revolta adolescentina a inceputurilor intrerupe curgerea fireasca a mecanismelor poeziei pe care tinarul poet le cunoaste insa nu le controleaza.
Eminoior mizeaza pe socul existential si pe implozia provocata vietii, pe o materie poetica a trivialitatii si a murdariei corporale. Substanta universului din care se inspira autorul se compune din deseurile existentei umane, fiind la prima vedere o reminiscenta a „florilor de mucegai“ argheziene. Nu e insa nimic metafizic ori transcendent in versurile volumului de fata, iubirea insasi este cruda si violenta, concretul este izbitor de obscen: „pamintul nu e pasarea lui Brincusi/ ce atinge Absolutul/ ci o simpla minge/ condamnata la rostogolire vesnica“ (pamintul nu e mit – p. 45).
Poetul care sufera pentru intreaga orinduiala a cosmosului se vede nevoit sa lupte cu toate manifestarile existentei contaminate, sa se ia de piept cu intreaga lume – exterioara si interioara: lumea bolii ontologice si lumea simturilor dereglate: „miroase a oameni ucisi de multa/ vreme/ a mincare de pisica oarba/ astept sa scuip pentru ca mi-e sila/ ma duc la pian si ii lovesc clapele/ suna bolnav vulgar rautacios/ e la mintea cocosului ca f
