Recent-încheiata Conferinţă de la Johannesburg este percepută identic de la Lisabona ori de la Bucureşti: o minte cât de cât lucidă nu poate aprecia decât într-un singur fel acest înalt conclav, indiferent de punctul geografic din care o face.

Pentru a-şi linişti periodic conştiinţele, responsabilii forurilor internaţionale organizează din când în când, cu mare tam-tam, câte o spectaculoasă conferinţă internaţională - ca, de exemplu, cea de la Johannesburg. Îi pun acesteia în plus şi un titlu pompos, făcut să vindece (probabil prin magie) relele asupra cărora conducătorii omenirii se apleacă plini de grijă. De data aceasta a fost Dezvoltarea durabilă. Adică "satisfacerea nevoilor prezentului fără a compromite generaţiile viitoare; generaţia următoare să atingă un nivel de trai cel puţin la fel de bun cu al nostru, iar situaţia să se menţină şi pentru generaţia care urmează". (Am citat frazele-cheie din documentul Conferinţei). Nici mai mult, nici mai puţin!

Prezenta întâlnire a mai-marilor lumii se petrece la zece ani după cea de la Rio de Janeiro, unde fuseseră dezbătute exact aceleaşi probleme. Cu ce rezultat? Fiecare poate aprecia, în cunoştinţă de cauză: global vorbind, din 1992 şi până astăzi lucrurile, în loc să meargă mai bine, au mers mai rău, iar asemenea mediatice reuniuni de înalt nivel şi-au dovedit în mod convingător inconsistenţa. Ce contează! Când e vorba să se dea în spectacol, marilor conducători nu prea le pasă de opinia publică, deşi întâlnirile se organizează pe banii contribuabilior, nu pe cei ai participanţilor.

Aceste gesturi-spectacol, din care fiecare şef naţional caută să obţină cât mai mult capital politic, au un aer jenant şi impudic: se face demagogie pe seama unei nenorociri reale şi, la nivel planetar, irezolvabile. "Dezvoltarea durabilă" nu poate dura decât cu preţul de neconceput al sacrificării naturii, dec