Gisants - zaceri, stratificări, zăcături şi nu prea, dar nu chiar zăcăminte şi nici straturi, după cum nici doar simple depuneri şi nici doar indolente fiinţe care zac, şi nici doar atitudini de abandon oţios, depuneri de stări, decantări de foste suspensii, aglutinări de obiecte-stări şi de pietre-inerţii într-o uriaşă guşă ce încearcă să le evacueze din starea de indigestie - din toate cîte ceva, dar şi încă ceva în plus care cimentează timpul, iată complexitatea polisemică a acestui cuvînt-cufăr ce dă titlul celei mai recente antologii publicate de Michel Deguy în colecţia de poezie a Editurii Gallimard. Este cea de a treia, dintr-o serie precedată de Ouï dire şi Poèmes II (acelea antologînd producţia ce se întinde între 1960-1980) şi cuprinde o bună parte din poemele scrise de Deguy între 1980-1995; sumă distinsă cu Marele Premiu pentru poezie al Societăţii Oamenilor de Litere - premiu ce se adaugă altora, nu mai puţin prestigioase (Prix Fénéon, Prix Max Jacob, Prix Mallarmé, Marele premiu naţional pentru poezie - 1989), distincţii care au punctat extraordinara operă de pînă acum a lui Michel Deguy. Născut în 1930 la Paris, profesor universitar la Sorbona, preşedinte al Colegiului Internaţional de Filosofie (între '89 şi '92) apoi al Centrului Internaţional de poezie de la Marsilia, iar actualmente director al prestigioasei reviste Po&sie, Michel Deguy este unul din cei mai tenaci asaltanţi ai "indicibilului" pentru "a face dovada că el nu este adevărat". Se exprimă astfel despre Deguy alt mare poet, italianul Andrea Zanzotto, uluit de forţa constantă cu care autorul acestor "gisants" distorsionează structura atomică a limbajului convenţional pentru a elibera energii insondabile.
Elansaţi...
Ei elansaţi se lansează, iubirea şi comparaţia!
Iubirea compară comparaţia pe care-i place s-o laude cu
anafora @N_
