Autor al unei Istorii a lecturii recent apărute în traducere portugheză, Alberto Manguel, canadian de 54 de ani, fluent în spaniolă, scriitor de limbă engleză, stabilit într-un mic sat din Franţa, a fost, un timp, lectorul unui orb celebru - Jorge Luis Borges -, împrejurare în care acest "cel mai important cititor al epocii noastre" l-a învăţat şi pe el să citească. Întâlnirea sa cu Borges este un capitol fascinant, nu numai al istoriei sale personale, ci, într-un fel, al însăşi istoriei literaturii recente. Reproducem mai jos interviul pe care Alberto Manguel l-a acordat lui Carlos Vaz Marques pentru bimensualul portughez "Jornal de Letras, Artes e Ideias" din 22 mai-11 iunie 2002.

Întrebare: Preferaţi să vă prezentăm ca scriitor sau ca cititor?

Răspuns: Cred că eu însumi m-aş defini mai ales ca cititor. Faptul că am scris cărţi e aproape o întâmplare. E o consecinţă a faptului că am fost cititor atâta timp. Am scris O istorie a lecturii care e o cronică a activităţii mele.

Î.: Cartea este un studiu asupra actului lecturii, dar şi o mărturie despre propria dumneavoastră istorie de cititor; în ce mod dobândeşte cititorul o personalitate proprie, sau, mai bine zis, există un parcurs propriu fiecărui cititor?

R.: Cred că da. De aceea cartea mea se numeşte O istorie a lecturii şi nu Istoria lecturii. Ceea ce m-a interesat când am început s-o scriu a fost faptul că istoriile literaturii şi ale cărţii au fost întotdeauna scrise din punctul de vedere al scriitorului. Scriitor care, în ultimă instanţă, influenţează cel mai puţin destinul unei cărţi. Cititorul este cel care decide dacă o carte rămâne sau nu. Cititorul este cel care decide dacă o carte devine clasică sau nu. Cititorul este cel care decide ce este acea carte. Camões a vrut, probabil, să scrie un poem care să justifice existenţa regatului Portugaliei, dar cititorii îl citesc ast