- Editorial - nr. 184 / 19 Septembrie, 2002 Stransa in menghina de multimea problemelor sociale generate de saracia si inechitatea ce abunda in societatea romaneasca, Puterea incearca fel de fel de retete pentru a astupa gaurile sacului atat de peticit in care salasluieste traiul romanilor. Dupa ce i-a pricopsit pe pensionari cu amagitoarele magazine tip economat, iat-o acum angajata intr-un alt proiect national de binefacere, de aceasta data tinta fiind cea mai tanara generatie a natiunii noastre _ scolarimea, care o data cu inceperea anului scolar va beneficia de cate un corn si un pahar cu lapte pe zi, convinsa probabil ca in acest mod se vor rezolva marile probleme privind eradicarea subnutritiei instalate ca o plaga in randul tineretului studios. Desi, Guvernul Romaniei si reprezentantii lui in teritoriu s-ar astepta probabil sa culeaga laude pentru acest tip invechit de grija fata de om, nu ezitam sa le spunem de la bun inceput ca toate aceste surogate sunt masuri straine modului de viata bazat pe prosperitate si economia de piata si ele nu rezolva, ci au menirea sa complice si mai mult problemele societatii romanesti. In primul rand, masurile de genul celei amintite constituie un raspuns la un regres si nu la un progres, la un trai in nevoie si nu in bunastare. Ele vin sa confirme cu claritate situatia grea in care a ajuns marea majoritate a familiilor tinere de romani, incapabila sa asigure minimul de existenta propriilor copii, aflati in perioada de crestere si in procesul de instruire. In al doilea rand metoda nu poate avea decat o sustinere fortata, pentruca ea nu este o noutate, ci face parte din recuzita vechii societati, aplicate si de aceasta data tot elevilor numai in perioada anilor '50. Ea ne aminteste apoi de marea spaima a cetateanului condamnat pe vecie la comunism si mereu amenintat cu ceea ce avea sa urmeze: uniforma si masa la cazan.