- Comentariu - nr. 185 / 20 Septembrie, 2002 Incepe seria crimelor abominabile de la Ip si Treznea, de la Prundul Bargaului si Muresenii de Campie, de la Sarmasu si Sucutard, apoi cele de la Moisei, comise de trupele horthyste si de unii civili maghiari in teritoriile cedate Ungariei prin Diktatul de la Viena, "crime care nici azi nu au fost denuntate toate". Curios lucru, toti acesti tortionari vor fi, in curand, membri ai Partidului Comunist Roman, pentru a li se sterge urma si a actiona, in continuare, prin organele Securitatii, prin Regiunea Autonoma Maghiara, impotriva romanilor! Pentru a nu fi maghiarizati rapid, multi romani ardeleni sunt nevoiti sa isi paraseasca vatra stramosilor, a mosilor si a parintilor. Sunt prigoniti mai ales preotii si invatatorii. Nicolae Popovici, episcopul de Oradea, este expulzat in Romania, cu un tren de marfa, la Huedin, parintele protopop Aurel Munteanu este ucis bestial. Scandalizat, revoltat de cele petrecute, Ion Antonescu il informeaza pe Hitler. Rezultatul este cel cunoscut. O totala sfidare. O totala desconsiderare! Situatia pe frontul de rasarit se inrautateste pe zi ce trece. Catastrofa de la Stalingrad prefigura nenorocirile care vor urma nu peste multa vreme. Se duc tratative secrete pe toate caile diplomatice. Din pacate, o telegrama a doamnei Kollontay, ambasadorul URSS in Suedia, trimisa lui Ion Antonescu, cu rol esential, determinant in acele imprejurari ale involburarilor istorice pentru Romania, ajunge, printr-un gest de tradare din partea unui subordonat al maresalului, in mana regelui Mihai I de Hohenzollern. Tradarea regelui, cu efectele ei catastrofale pentru tara, este azi prea bine cunoscuta. Maresalul Ion Antonescu este arestat si dat pe mana sovieticilor, a trupelor de ocupatie straina, tocmai de regele Mihai I, intr-o Romanie aruncata intr-un dezastru politic si militar. Strain de treburile statului,