- Editorial - nr. 186 / 21 Septembrie, 2002 De doisprezece ani, cetatenii Romaniei asteapta o stare de normalitate, adica, fireasca. Din nefericire, de aceasta stare se pot bucura foarte putini romani, noua societate capitalista s-a polarizat in trei categorii sociale, prima _ baronii de moda noua, reprezentata prin cei care au furat "revolutia" cu toate binefacerile ei, a doua _ categoria de mijloc, unde intra, de-a valma, proletari si intelectuali care traiesc suspinand printr-o munca cinstita, si cea de a treia _ tot mai numeroasa in ultima perioada, cei care traiesc din mila statului si palmasii cu ziua. Gugui, prietenul meu, un tigan din B, trecut de 40 de ani, scolit -zece clase si o scoala profesionala de mecanici utilaje terasiere, absolvita cu brio in Breaza, judetul Prahova, fost pana la "revolutie" muncitor calificat pe santierele patriei din Tarnaveni, Copsa Mica, Bucuresti etc., este reprezentantul tipic al ultimei categorii, un om care traieste o mare deziluzie si considera betia o stare de normalitate. Ramas vaduv, intr-o locuinta insalubra, fara curent electric, fara gaz metan, supravietuieste, de pe o zi pe alta, din ajutorul social si din diverse munci sezoniere pe la gospodarii din sat. Intr-o zi, cand i-am reprosat ca tiganii nu sunt oameni seriosi, m-a facut rasist, reprosandu-mi ca nici eu, nici cei care ii acuza pe tigani nu cunosc realitatea din randul acestei etnii, ca saracia lucie, intoleranta si marginalizarea sociala i-au plasat pe tigani la periferia societatii. "Pana in 1990 am lucrat pe santier, muncitor calificat, castigam bine, aveam mancarea asigurata si cazarea prin diferite locuinte de serviciu. La o luna o data, veneam cu bani grei acasa, dar cei din familia mea au lucrat tot timpul la CAP, in zootehnie, sau au avut portie in camp. In general, nu duceam lipsa de nimic si, chiar daca nu eram fericiti, multumiti ne puteam co