Despre batranul Ford, intemeietorul imperiului care ii poarta numele, se spune ca era un om foarte cumpatat. Chiar si dupa ce ajunsese foarte bogat, el isi limita drastic cheltuielile personale. Ciobanii din balada care spune multe despre sufletul romanesc au mancat o oaie si au baut o vadra de vin, inainte de a pune la cale uciderea "fratelui" lor mai bogat. Si cum averea lor scadea pe masura ce matul se ingrosa, ei s-au hotarat, nu sa se puna pe treaba, ci sa ia de la altcineva ce le lipsea. Prin urmare, trebuie reamintit ca batranul Ford nu a trait in Romania, ci in America. Nu sunt sigur ca, daca s-ar fi nascut pe plaiul mioritic, el ar fi avut aceeasi filozofie de viata. Batranul care a construit masini din pasiune, iar apoi si-a facut o avere considerabila cheltuia, pentru nevoile personale, numai cativa dolari pe zi. El isi facuse propriul buget de austeritate si nu se abatea niciodata de la el. Fiii lui erau trimisi sa isi faca ucenicia la linia de productie a masinilor, pentru a se obisnui cu munca, chiar in varianta bruta. Poate ca batranul mergea chiar mai departe cu gandul, ca in filmul "Arizona Dream" al lui Kusturica, in care un vanzator de masini visa sa aseze autoturismele unul peste altul, pana la Luna. Ford stia cel mai bine ca intr-o societate capitalista trebuie, in primul rand, sa produci, ca sa ai de unde sa consumi. In cazul lui nu era vorba de zgarcenie, ci de un principiu de la care intelegea sa nu abdice niciodata. In fond, acesta este un exemplu de asceza. O lectie din care noi, romanii, nu suntem dispusi a invata mai nimic. In Romania avem multe exemple de baieti care fac si ei un smen si se grabesc apoi sa isi cumpere masini scumpe si sa isi duca amantele la restaurante scumpe si se cred mari afaceristi. Dupa ce papa banii si nu mai au cu ce sa-si plateasca ratele la masini, urmeaza sechestrul si baietii se intorc in cartier si povestesc