Mesterii de la portile vesniciei- Pe Valea Cosaului, in Maramures, ultimii mesteri sunt si ultimii pastratori de povesti. Un lant de barbati vrednici si nemuritori, care tin in loc lumea ancestrala a satului -. Maramuresenii din Sarbi se tin mandri zicand ca satul lor e singurul din tara in care gas...

Mesterii de la portile vesniciei- Pe Valea Cosaului, in Maramures, ultimii mesteri sunt si ultimii pastratori de povesti. Un lant de barbati vrednici si nemuritori, care tin in loc lumea ancestrala a satului -

Maramuresenii din Sarbi se tin mandri zicand ca satul lor e singurul din tara in care gasesti laolalta toate mestesugurile cele vechi, maestrii populare care in alte parti au murit demult. "Sarghi", catun de basm, revarsat ca o salba din lemn pe grumazul Gutinului, in care oamenii inca se poarta in opinci si in straie albe de canepa si inca n-au pornit sa se intreaca in case mari, de beton, ci au staruit sa-si duca zilele in batranele case de barne, iar asta nu din saracie, ci fiindca - zic ei - "cele de lemn sunt bune pentru odihna si pentru iubit". Si mai spun morosenii astia ca daca deodata n-ar mai fi Bucurestiul, daca ar disparea toate drumurile si caile ferate ce leaga satul lor de lumea larga, daca n-ar mai fi nici magazine, nici televizor, nici chiar lumina electrica sau alte dulceturi ale civilizatiei si ar ramane singuri pe acest pamant, ei ar putea supravietui fara nici un bai, la fel ca inainte, fara ca mare lucru din traiul lor sa se schimbe. Asta, pentru ca sarbenii n-au vrut si nu vor sa atarne de nimeni. Toate pe care si le doresc le au aici, aproape. Pe doar doi kilometri din Valea Cosaului, cufundata in cupole de arbori, sunt nu mai putin de trei mori, doua piue, doua batoze, patru valtori si toti localnicii inca obisnuiesc sa spuna ca merg "dupa malai la Balin, la Pop sau la Haiduceanu", dupa stofa la alde Opris, dupa "sc