Nereusite sunt cele care ne-au si dat nu o data sentimentul ca suntem niste Sisifi, ca tot urcam muntele si stanca tot in vale ajunge. Suntem nemultumiti de modalitatea prin care postul a fost promovat in spatiul social, in sensul ca noi nu credem ca s-a bucurat de promovare pe celelalte media. Nici prin publicitatea stradala nu s-a bucurat de atentia pe care ar fi meritat-o, desi anul trecut TVR 2 a fost singurul post care a crescut in audienta. Nu vorbim de cote absolute, ci de trend, de evolutia lui, care a fost crescatoare, in timp ce toate celelalte canale ale Televiziunii publice au avut o descrestere. Din pacate, daca ne uitam pe audiente, descresterea a fost in favoarea posturilor straine. Asta inseamna ca lumea are nevoie sa primeasca un mesaj audiovizual incarcat de greutate, nu lucruri usurele, pentru ca alte posturi inseamna Discovery, Animal Planet, National Geographic, lucruri care imbogatesc mintea unui om, nu il fac sa piarda timpul. Nerealizarea este ca n-am reusit sa convingem, sa impunem marca TVR 2, asa cum noi speram ca merita sa se intample.
Am avut si avem in continuare dificultati in realizarea unor programe de mare montare, in primul rand din motive financiare si in al doilea rand pentru ca resursele tehnice ale Televiziunii sunt cele ale unei institutii care facea pana acum trei ani doua programe. Acum face patru, cam cu aceleasi resurse. A realiza un program la standarde calitative si profesionale, asa cum ne dorim noi, e tot mai dificil. Lupta aceasta zilnica cu inertia institutiei si cu dorinta celor care nu intotdeauna vor sa faca performanta, dar sunt angajatii Televiziunii, ne macina si ne da uneori sentimentul ca ne pierdem ca inteligente, noi cei de la conducerea canalului, in favoarea unei munci administrative care, daca nu are componenta aceasta de satisfactie profesionala, devine frustranta.
In cautarea publiculu
