Marius LAZURCA

Zeul absent. Literatura si initiere la Mircea Eliade

Editura Universitatii de Vest, Timisoara, 2001, 134 p., f.p.

Zeul este mut, retras in miezul banalitatii, pentru ca realitatea sa a devenit inaccesibila; incognoscibilitate a ceea ce se arata prin ascundere, caci separarea radicala a lumii cotidiene si a dimensiunii sacre se explica prin „indiferenta semiotica“ si „incompetenta semiotica“ (Sorin Alexandrescu, cit., p. 57) ale omului modern si explica „catastrofa sensului“, vidul de semnificatie, ateleologia vietii contemporane. Miologia, izvorul sensurilor, se exileaza in lumea preconstienta a visului si literaturii, si – deformata, metamorfozata – in cotidianul alcatuit din semnificatii fragmentare si fragmentate, golit de privirea ce confera unitate si sens a omului traditional.

Pornind de la aceasta premiza majora a gindirii istoricului religiilor si filozofului Mircea Eliade, analizind asociat operele savantului si ale scriitorului (literatura fantastica si memorialistica), Marius Lazurca urmareste cu subtilitate hermeneutica drumul mistagogic al celui care incearca sa depaseasca „regimul diurn, riguros al filozofului“, discursivitatea academica, „muzeala“, pentru a accede la regimul „obscur tainic al fantasticului“. Miscarea intre aceste doua moduri de a privi si de a intelege este reflectata la nivelul structural si ideatic in pendularea intre rationalizare, limbaj specializat, structura cautata, supraimpusa, personaj initiat care expliciteaza in termeni savanti misterul – toate cu „rezultate dezastruoase“ in plan literar (Secretul doctorului Honigberger, Nopti la Serampore, Podul) si firescul a ceea ce Marius Lazurca numeste „strategia actualizanta“, in care „simbolistica si arhetipurile devin materia insasi a exercitiului literar“ (p. 71), nemediata discursiv, ce confera fantasticului mitologic for