Buletinul oarecum lunar Cinema infirma zvonul ca ar trage sa moara si a aparut nesperat pe piata cu al sau numar 2 din luna mai incoace. Desi se subintituleaza explicit Revista a Centrului National al Cinematografiei, ii zic buletin fiindca e o mixtura intre publicatia de propaganda pentru strainatate editata cindva la „Romania-film“ si „buletinul intern al Comitetului pentru Cinematografie de pe linga Consiliul de Ministri“ din anii ‘50 (care avea, totusi, o rubrica de cronici de film si aspira astfel la statutul de revista), plus excerpte din programe de sala si pliante publicitare. Diferenta o dau conditiile grafico-tipografice si cite o semnatura neverosimila in context, ca a lui Dorin-Liviu Bitfoi. Dar nu un studiu de profil al ansamblului face obiectul acestor insemnari, ci aura, tutela sub care sint puse travaliul contributorilor, asteptarile cinefililor si, daca se poate, intrucitva – fiind singura publicatie „de resort“ din tara – ale cineastilor si filmologilor. Ma opresc, in speta, la doua texte care deschid si, respectiv, incheie recenta tiparitura. Mai intii editorialul, semnat la numarul inaugural de insusi prezidentul executiv de la CNC, Decebal Mitulescu, iar acum de redactorul-sef al buletinului, Calin Caliman (despre textul initial al lui Decebal M. am scris in Observator cultural Nr. 121: Impostura la paritate cu valorile). Titlul noului deschizator de numar ne introduce cu promptitudine in logica specifica si in verva textuala asijderea, ca porti de acces spre deontolgia lui CC: La rascruce de valuri.

Face sa incepem un nou alineat ca sa contemplam in voie tulburata sintagma titulara care se decodeaza singura, in ideea inedita ca nu doar vinturile din cunoscutul film clasic, ci si valurile din magma cinematografului local ar avea la dispozitie rascrucile lor. Ca sa ne lumineze raspintia fluida, editorialistul proaspat promovat plaseaz