Ochii mari, din plastic, ai papusii Dana, reci si imperturbabili in cadrele lor metalice, ne intimpina de cum pasim in decorul Cuhniei, gazda Otiliei Puscasu. Dana – personaj, realitate? Optiunea tinerei artiste de a se situa la nivelul a trei limbaje plastice (pictura, grafica, obiect) o transforma pe Dana in actantul principal al unui joc „auto-bio-grafic“ cu valente accentuat psihologice.

Discursul subiectiv, sustinut cu o sinceritate matura, se propune ca o incursiune in copilaria artistei, stabilind in acelasi timp coordonatele unui prezent marcat in mod vizibil de semne trecute. Nucleul tematic e constituit de montajul cu fotografii ale unor papusi „descompuse“ (cu miini rupte, ochi scosi sau gauri in piept), extrem de sugestive fiind imaginile in care papusile atirna pe o sirma, prinse cu cirlige. Dramatismul formelor contorsionate e completat de portretul artistei, usor retexturat si partial separat de restul fotografiilor.

Toate celelalte lucrari – pictura sau grafica – preiau aceasta structura secventiala, fara a deveni insa redundante. Simtul cromatic rafinat, acuratetea cadrajului insotesc trecerea lina de la un figurativ misterios la abstractionismul timid al formelor abia ghicite in culoare. Cuvintul-simbol DANA, prezent ca o marca pe fiecare lucrare, ne intoarce la materialitatea obiectului transformat in semn pictural.

Maniera artistei de a figura, prin contraste coloristice, subtile dialoguri umbra-lumina aminteste de negativele foto, accentuind farmecul confesiunii. Intr-una dintre lucrari, figurile papusilor se dizolva pina la transformarea in fisii clar delimitate de culoare, in care ghicim exuberanta unei anumite virste. Celelalte insa poarta in interiorul spatiului plastic un conflict incitant asumat. Exista in creatia Otiliei Puscasu un soi de framintare, de nervozitate (dovada si epiderma groasa a culorilor), r