Oamenii, spunea Lucian Raicu, dupa ce ramasese la Paris, se vad cu adevarat in libertate. Si cei enumerati mai sus au aratat parcursuri si stiluri, inclusiv de viata, foarte diferite dupa decembrie 1989. Subscriu la multe dintre opiniile autorului, chiar daca ele imi par uneori marcate de un partizanat iesean: "O alta supapa o constituiau revistele studentesti. Atat publicatiile de la Bucuresti cu difuzare nationala (ŤAmfiteatruť si ŤViata studenteascať), cat mai ales cele din tara, ŤOpinia studenteascať si ŤDialogť la Iasi sau ŤEchinoxť la Cluj, au fost centre de formare si afirmare publicistica a unor studenti de la facultatile umaniste sau chiar de la facultatile tehnice cu o scriitura mai dezinvolta, cu spirit critic si, in orice caz, mai putin complezenti cu temele culturii oficiale. Atat circulatia relativ restransa, cat si aparitiile neregulate, au facut ca revistele culturale ŤDialogť si ŤEchinoxť sa scape de sub opresiunea comenzii politice si, in consecinta, sa publice articole savante sau nume importante ale culturii romane si universale care ar fi fost impiedicate sa apara in mod normal.
De aici un prestigiu si un capital simbolic ridicat al celor care scriau in aceste publicatii (amplificat si de caracterul distributiei lor confidentiale care crea iluzia unui semi-samizdat), dar si un mediu intelectual mult mai deschis (desi critic!) si mai occidentalizat pentru cei care gravitau in jurul lor".
"Alaturi de ŤDialogť, ŤOpinia studenteascať (sub conducerea lui Liviu Antonesei si Valeriu Gherghel) vor impune pe piata culturala underground ceea ce s-a numit apoi Ťscoala eseului radicalť de la Iasi."
"Din aceasta perioada dateaza cel putin cateva lucruri importante pentru Ťgenealogiať spirituala a lui Sorin Antohi: formarea sa intelectuala sub influentele initiale ale lui Luca Pitu si Dan Petrescu; spiritul ludic si ironia coroziva care
