Virgil PODOABA
Intre extreme.
Eseu despre poezia lui Aurel Pantea. Urmat de Nova Vita Nova de Aurel Pantea
Editura Dacia,
Colectia „Discobolul“, Cluj-Napoca, 2002, 128 p., f.p.
Desi publicistic a debutat inca de prin deceniul sapte si de atunci a fost mereu prezent cu cronici, eseuri si studii in paginile revistelor Echinox, Familia, Vatra, Tribuna, Viata Romaneasca s.a.m.d., Virgil Podoaba nu s-a grabit sa-si adune articolele intr-un volum (asa cum se poarta de la o vreme), ci a preferat sa astepte cu rabdare momentul prielnic debutului editorial. Acesta s-a produs cu citava vreme in urma cu un studiu ambitios dedicat poeziei lui Aurel Pantea, studiu care, cu siguranta, ar fi fost mult mai convingator, daca autorul lui ar fi renuntat la tonul encomiastic, pe de o parte, (orice discurs critic isi pierde credibilitatea din momentul in care criticul adopta o atitudine extatica fata de opera) si la o anumita retorica a suspiciunii, pe de alta parte. Cea din urma ii vizeaza pe comentatorii de poezie contemporana din Capitala care – rau-intentionati, cind nu opaci de-a dreptul – ar fi nesocotit valoarea unor poeti ca Aurel Pantea, Ion Muresan sau Dan Damaschin.
In Discursul de incalzire intilnim la tot pasul fraze polemice, la limita pamfletului: „Cam asa se explica s…t de ce poeti de forta vizionara a unor, spre a lua tot exemplul ardelenilor, Dan Damaschin, Ion Muresan si Aurel Pantea au ajuns, poate cu exceptia relativa a celui de-al doilea, la periferia atentiei criticii bucurestene, fiind intrecuti in prestigiu si notorietate de niste alexandrini vioi si fermecatori, dar nu mai mult, totusi, de regula, decit niste excelenti tehnicieni“. O astfel de atitudine – mai e nevoie sa o spunem? – tradeaza o suita de complexe, multe dintre ele destul de grave, dar nu imposibil de depasit, daca ne gindim ca, in orice t
