Închipuiti-va o dupa-amiaza aurie de toamna in care nimic din cele stresante sa nu va apese. in aceasta dupa-amiaza poate ca veti vrea sa cititi o carte de poezie, o carte dincolo de contestatii si revizu-iri, o carte care sa va mearga la inima, dar fara sa va leneveasca. Exista citeva astfel de carti in librariile din România. De obicei e vorba despre antologii, despre volume in care e adunata o intreaga viata de poet, al carei parcurs il putem urmari gratie unui editor curajos si cam nepasator fata de propria afacere. Este cazul volumului Benedictus al lui Mihai Ursachi, scriitor de mare rafinament si de certa valoare literara, oarecum marginalizat in haosul de azi, un scriitor pe care generatia tinara de cititori, daca l-ar cunoaste, ar paria cu siguranta.
Am scris de curind despre un alt volum care aduna opera de pina azi a unui poet, Zestrea de aur, al Marianei Marin. Mariana Marin si Mihai Ursachi nu au foarte multe in comun ca poeti, ii apropie insa in acest moment istoric un fapt mult mai prozaic si poate mai trivial, un fapt care, desi ne indeparteaza de frumusetea discutiei despre poezie, trebuie semnalat: nici unul dintre aceste volume, apartinind unor poeti importanti si iubiti, volume care contin nu o placheta, ci intreaga opera de pina acum, nici unul deci nu a fost subventionat de la bugetul de stat. Desi ar fi existat cele mai bune motive: importanta scriitorului si a operei, situatia speciala a poeziei pe piata actuala, marimea volumului, efortul pe care il presupune din partea editurii. E adevarat ca doar unul dintre aceste volume a cerut respectiva subventie si a fost refuzat. Celalalt se pare ca n-a avut de la inceput incredere in acest fel de ajutor. Nu mai are rost sa continuam. Se poate consulta totusi lista cartilor subventionate pentru o trista comparatie.
Iata cum incepe una dintre cele mai cunoscute poezii ale
