- Editorial - nr. 188 / 25 Septembrie, 2002 Avand suficiente motive de suparare, oferite din plin de originala tranzitie romaneasca, cu toate implicatiile si consecintele ei actuale, scriitorul si omul de televiziune Ioan Grigorescu, parintele apreciatei emisiuni "Spectacolul lumii", afirma, recent, ca, din pacate, romanul si-a "urcat azi in pod" anumite meserii si obiceiuri traditionale. In timp ce in multe tari ale Orientului si ale Occidentului, mestesuguri multiseculare infloresc, scoase din uitare, despre ale noastre se va vorbi, curand, din pacate, la timpul trecut. Se pare ca "generatia in blugi", nu peste mult timp, va afla despre acele culori neverosimil de vii ale lanii obtinute gratie vopselelor vegetale preparate din coaja, flori, frunze si radacini de copac, doar din cartile de specialitate care vor mai supravietui acestor timpuri. Ne debarasam, cu usurinta condamnabila, tocmai de ce ne caracterizeaza, indepartandu-ne, astfel, de traditiile unui neam. Doar cateva femei, majoritatea varstnice, mai practica azi aceste indeletniciri prin sate indepartate, pandite de uitare. Din lumina sufletelor lor si din talentul innascut, de sub mainile lor, in decursul timpului au iesit atatea minunatii, atatea nestemate, asemanatoare doar cu gradinile cu flori si cu campurile multicolore din preajma. Incetul cu incetul, ne taiem radacinile, cu voluptatea cu care noi, romanii, ne uram, ne blamam, ne calomniem, ne improscam unii pe altii cu noroi, ne suspectam, ne param strainilor, ne invidiem, ne turnam, fideli acelui "blestem al dezunirii". Covoarele, zadiile, peretarele iesite din razboaiele de tesut, aflate altadata in fiecare casa taraneasca, cu acele unice forme geometrice, florale sau zoomorfe, dispar pe zi ce trece. Lana merinos, autohtona, tot mai putina, atat de cautata nu cu multi ani in urma, "nu mai este buna" si nu o mai cumpara nimeni. Se aducea, in sch