Am in fata Opere de Ion Vinea, editie critica semnata de Elena Zaharia-Filipas, ajunsa la al patrulea volum: I Poezii (1984), II Proza scurta (1995), III Lunatecii, roman (1997), IV Publicistica (2001). Ma familiarizasem de mult cu scrisul lui Ion Vinea, tot parcurgând revistele si ziarele Bibliotecii Academiei si unde, nu de putine ori, dezlegarea saradei pseudonimelor era o provocare petrecuta imediat dar cu raspuns mai totdeauna reflexiv. De aceea, acest intreg editorial actual si altul promis in câteva volume in perspectiva desfasurarii publicisticii, oglinda a replicilor unui om care nu intelege conventionalismul si interferentele dezinvolt hazardate printre luxuriantele evenimentelor, l-am privit drept reconstituire monografica a unei biografii. O biografie pecetluita de vitalitate, de fagaduinte, de asprimi, de imaginatie dar si de tragica simplitate a unei renuntari, nelasate sa fie renuntare, chiar cu pretul gustului amar al intârzierilor, ca intr-o mare scena a verbului râvnit sa mai prelungeasca viata, condensat intr-o iluzie. Ma gândesc la lupta editorilor de a pune in mâinile scriitorului prima lui angajare directa cu viata, volumul de poezie Ora fântânilor, intr-o culme a contrasensului existential. Scriitorul se sfârseste pe un pat al suferintei, cu unica lui replica valabila data momentului cufundarii in moarte, fabulosul polifonic al poeziei sale.

Datele inscrise pe foaia de garda a fiecarui volum in parte si locul editarii acestora, tin si ele de o biografie. A operei angajata in publicare. Ani, masurati cu zecile, care intârzie prin pierderea ritmului apropierii cititorului de un scriitor pe care istoria zgomotoasa a timpului sau este raspunzatoare de multe devotiuni pierdute. Dar si a variilor interese care au lovit ca un flagel Editura Minerva, pâna sa ajunga la noua stimulatoare de energii, Fundatia Nationala pentru Ştiinta si