- Social - nr. 188 / 25 Septembrie, 2002 Cum niciodata nu am ramas dator cuiva in aceasta viata, pentru mine destul de zbuciumata in cei peste 42 de ani de presa (pentru unii prea senina si fara probleme!), de cand port condeiul numai si numai in slujba adevarului, scriind numai pentru cetateanul- cititor, nu pentru punga proprie, cum o fac unii, fara vreo minima concesie impusa, fie de vremurile involburate dinainte de decembrie '89, fie de parghiile originalei si apasatoarei tranzitii postdecembriste, n-am sa raman dator nici lui Cristian Teodorescu, cel care a indraznit, nepermis, sa-mi atinga numele intr-o foaie ajunsa, in scurt timp, de proasta si trista faima. Ceea ce surprinde este faptul ca, in loc sa-si vada de necazurile lui, nu putine in ultima vreme, sa fie preocupat de napasta care il paste, cazuta pe la inceputul acestei luni pe capul lui, mai atent la programul de lucru al subsemnatului (daca s-ar fi interesat un pic, ar fi aflat ca Lazar Ladariu, cat este el de sef al "Cuvantului liber", de mai bine de doi ani incoace nu reuseste sa plece din redactie inainte de orele 19-20-21!), se lasa prada ambitiilor desarte de a ne da lectii ziaristilor nostri si a ne ameninta, grosolan si ingrijorator pentru un tanar de varsta lui. Personal, nu dau socoteala, in nici un fel, lui Cristian Teodorescu! Pentru ca, practic, nu am cui! S-ar putea ca socoteala sa dea doar el in fata oamenilor legii, pentru afirmatiile fara acoperire! Dar, pentru a-l lamuri definitiv, sa nu moara nedesteptat, as dori sa-l "luminez" in legatura cu "episodul incriminat" in "Ziua de Ardeal", pentru a-l indeparta de eroarea regretabila in care se afla si a se lamuri definitiv. Intr-adevar, joi, 19 septembrie, la ora 14,30, am plecat la o intalnire protocolara in interesul ziarului pe care il conduc de aproape 13 ani, intorcandu-ma abia pe la 16,30. Asadar, nici eu, nici macar secretarul