Presupunând ca cititorul contemporan ocheste o carte in functie de coperta si de numele care figureaza pe ea, cartea Adrianei Babeti ar fi o achizitie mai mult decât satisfacatoare. Editia nu doar "da" bine, ci ii este perfect adecvata acestei scriitoare consacrate care merita din plin un rezumat al carierei amplasat pe a doua coperta, precum si o prezentare grafica de exceptie. Culegerea de eseuri Arahne si pânza (eseuri separate in doua mari capitole, Dioptrii si Lentile de contact) contine o multitudine de oferte si, in consecinta, are un grad de accesibilitate care ar multumi orice adept al postmodernismului. Din acest punct de vedere, cartea constituie un manual de eruditie, manevrata cu degajare: aluziile care merg de la literatura clasica pâna la seriale T.V. si benzi desenate se incadreaza firesc intr-un stil fluid, nu lipsit de meandre, amintind de latura eseistica a scriiturii feminine (o paralela cu Hélène Cixous e mai mult decât plauzibila).

O alta fateta a cartii e pedagogia metodologica pe care o expune. Aceasta observatie se aplica in special celor trei ese-uri strânse sub titlul Masculin/ Feminin. Arhetipul razboinicei e explorat detaliat in manifestarile sale mitologico - literare, fara a lipsi o tenta de critica psihanalitica. Singurele obiectii privind acest grupaj de eseuri ar fi ca autoarea "derapeaza narativ" uneori si schiteaza analogii fara a le preciza rolul in derularea demersului critic. O obstinatie - tot de factura pedagogica - de a recontextualiza evenimente ale istoriei culturii, marcheaza primul eseu (Istoria unei intâlniri: C.G. Jung - K. Kerényi), iar efortul de a populariza, intentia de a face cunoscuti publicului mai larg scriitori ca Konrad György sau Danilo Ki se manifesta in câteva dintre ultimele eseuri. Tot in perimetrul acestei fatete a cartii se incadreza eseurile dedicate dandysmului ori lui Cantemir, su