In tarile cu veche traditie lexicografica exista dictionare care consemneaza nu numai prezenta cuvintelor dintr-o limba, ci si anul când acestea au intrat in limba respectiva. Lucrul este posibil si usor de urmarit, mai ales pentru cuvintele aparute dupa nasterea tiparului si a presei, in general a elementelor care permit inregistrarea aparitiei cuvintelor, fiindca pentru cuvintele din fondul de baza al unei limbi e mai greu sa se precizeze anul aparitiei acestora. Nu exista insa dictionare care sa consemneze data iesirii unui cuvânt dintr-o limba. Nici n-ar fi posibil, pentru ca un cuvânt care se "retrage" din limba vorbita la un moment dat, ramâne in fondul pasiv al acelei limbi si formeaza ceea ce lingvistica numeste arhaismele limbii respective. Ele ramân acolo in asteptarea "reinvierii" lor de catre vreun scriitor indragostit de istorie si de parfumuri stravechi.
De la o vreme incoace, in limba româna exista un cuvânt care trage sa moara si care va iesi din limba vorbita, din limba contemporana. Este vorba de numeralul cardinal feminin, douasprezece, amenintat din toate directiile vietii sociale si inlocuit cu masculinul doisprezece. Prima data am constatat "boicotarea" lui la piata, locul de intâlnire al tuturor categoriilor sociale. Un kilogram de rosii costa doisprezece mii de lei (in loc de douasprezece mii); un kilogram de cartofi costa, tot doisprezece mii, iar un litru de lapte, tot doisprezece mii. In toate cele trei cazuri, ca si in multe altele, asemanatoare, substantivele pe care aceste numerale le insotesc sunt de genul feminin - mia (de lei). Un alt sector social este al comertului orasenesc, in marile magazine, unde vânzatorii sunt oameni mai scoliti si unde nu lipsesc calculatoarele - marca vietii moderne. O cutie de aspirina costa doisprezece mii de lei, o baterie de ceas, tot doisprezece mii, un creion sau un pics, tot doispr
