M-am pomenit intr-o zi intrebindu-ma ce figura ar face al nostru tinar", cel din poemul eminescian, progresistul secolului al XIX-lea, proaspat intors de la Paris cu incredintarea ca stie tot ce e nou in materie de mode si mondenitati, daca, printr-un capriciu temporal, ar nimeri in centrul unei capitale din zilele noastre. Corect imbracat, cu nodul cravatei bine facut, cu mustata rasucita obraznic, cu straturi vestimentare de buna calitate itindu-se unele de sub altele pina la sifonul alb-spumos al camasii, cu parul numai bucle si lorgnonul la ochi, junele nostru, aterizat in septembrie 2002 pe Bu-levardul Magheru din Bucu-resti, sa zicem, ar privi istet in jur.
Prima senzatie ar fi pentru el de cosmar sau de bolgie a infernului. Inainte chiar de a distinge ceva pe trotuarul pe care se afla, monsieur X, in etate de 19 ani si doua luni, ar percepe difuz o viermuiala decolorata de trupuri prost hranite si prost imbracate, ceva intre condamnati la ocna si robi de odinioara de pe mosia parintelui sau. Dupa un timp, cind contururile ar incepe sa se distinga, junele ar remarca un soi de uniforma de o saracie de necrezut: toata lu-mea are niste pantaloni care par tavaliti prin nisip ud, albiti de atita purtare, cu partea de jos in franjuri, cascati pe la genunchi sau rupti pe coapsa. Unii au pantalonii taiati sus de tot, incit li se vad bine picioarele goale si innegrite de soare, altii deasupra genunchiului, sau sub genunchi, sau la jumatatea gambei. Cei care au avut destul material ca sa ajunga pina la glezna au pantalonii evazati, de parca le-a gresit cineva cusatura. Totul atirna pe muritorii nespus de ciudati pe care ii contempla uluit parizianul nostru sau, dimpotriva, totul este peste masura de strimt si de ingust, parind lipit cu clei de piele, de capatat ori facut din saracie, lasind la vedere diferite parti intime ale trupului, burice si umeri
