- Social - nr. 188 / 25 Septembrie, 2002 Se povesteste ca in una dintre tarile scandinave paleta de muste are in centru o gaura, motivand prezenta ei ca mai lasand "o sansa mustei". Liberalismul are, printre alte principii sustinatoare, asigurarea sanselor egale intr-o desavarsita libertate a individului, singura constrangere fiind legea. Daca in trecerea de la lungul si intunecatul Ev Mediu (Alexis de Tocqueville il numeste etapa aristocratica a societatii, iar Zygmunt Bauman "epoca solidelor") cele doua principii de baza ale liberalismului, individualismul si egalitatea sanselor, au avut efecte spectaculoase in Nord, la ora actuala ele isi etaleaza din plin limitele. Multi analisti fac distinctia necesara intre "egalitatea sanselor la plecare" si "sansa de a realiza sansele deschise", constatand ca un mecanism socio-economic a carui paradigma este profitul, expresia lui ultima fiind banii, egalitatea sanselor este mai degraba o utopie decat o posibilitate realizabila; iar daca ea, totusi, se realizeaza in cazul celor cu "sansa mustei" este o exceptie care confirma regula: utopia sanselor egale. Din unghiuri de vedere diferite, dar convergente in problema ce-o discutam, amintim analisti, printre care Nicolai Berdesev, Givani Sartori, Zygmunt Braun, Maurice Duverger, Pat Robertson, Robert Kaplan, Hannah Arendt, Jean-Paul Fitoussi si multi altii. Pentru a ameliora utopia, social-democratia completeaza liberalismul cu protectia sociala care nu este decat o solutie paleativa, adica o solutie care aduce o rezolvare de moment, care rezolva provizoriu o situatie sau efectele ei. S-a dovedit ca protectia sociala promovata de stat poate avea consecinte deosebit de negative: stimuleaza, cel mai adesea, nemunca in "asteptarea binefacerii", ale carei resurse se formeaza din veniturile celor multi, care ei insisi au nevoie de asistenta. Ce-ar fi daca asistenta sociala, prot