Despre Aglaja Veteranyi am aflat in toamna lui 2001, cred ca din paginile României literare, unde am gasit o prezentare si un text de-al autoarei care m-au frapat si mi-au trezit interesul. Pentru ca numai peste citeva luni sa citesc o tableta, un ramas bun plin de stupoare si tristete al Norei Iuga, traducatoarea si prietena ei: Aglaja Veteranyi se hotarise, la nici 40 de ani si in plin succes, sa dea ochii cu propria moarte. Acum, Editura Polirom ii publica, in exceptionala traducere a poetei Nora Iuga, insotita de doua materiale pretioase ca informatii si analiza, datorate Rodicai Binder, varianta româneasca a romanului De ce fierbe copilul in mamaliga..
Scris in germana si publicat la Stuttgart in 1999, acest prim roman al autoarei de origine româna, stabilita in Elvetia, atrage atentia presei si a criticii de specialitate din Germania si Elvetia - si, drept urmare, cartea primeste multe si prestigioase premii iar autoarea cunoaste imediat o binemeritata popularitate. Romanul nu a aparut pe un gol - Aglaja Veteranyi a publicat inainte de el alte texte in diverse reviste si antologii iar in curind urmeaza sa apara la aceeasi editura din Stuttgart al doilea si, probabil, ultimul ei roman.
Nu se poate vorbi despre De ce fierbe copilul in mamaliga fara a vorbi despre viata atit de nefericitei autoare, care asigura substanta cartii insasi - romanul e autobiografic. Parintii ei, artisti de circ, parasesc România in 1967, cind fetita avea doar 5 ani. Umbla cu circul prin lume - Europa, dar si Africa - locuind toti trei cu o matusa si o fiica vitrega a tatalui in vagonul de circ, prin hoteluri si pensiuni mizere si chiar, pentru un an, intr-un vagon de tren. Compensatoriu pentru saracia in care traiesc si pentru vesnicul sentiment ca nu sint nicaieri acasa, nutresc visul unei viitoare case luxoase, "cu piscina in camera", cumparata, fireste
