- Social - nr. 189 / 26 Septembrie, 2002 Ce minunat lucru sa stii sa ierti! Iertarea este o porunca dumnezeiasca. Ea presupune si un suflet nobil, dispus oricand la toleranta, buna intelegere si buna-convietuire. Iar sufletul romanului asa este: tolerant si iertator. Si nu uita cand esti voios, romane, sa fii bun!", indeamna un vechi colind romanesc. M-am gandit la toate acestea cand am aflat, cu bucurie, ca la Ip, satul-martir al neamului nostru, din judetul Salaj, pentru prima data, dupa 62 de ani, romanii si ungurii au comemorat impreuna pe cei 157 de romani martirizati in noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940. Au fost depuse numeroase coroane de flori, inclusiv de catre reprezentantii UDMR, la groapa comuna a victimelor odiosului act de razbunare din partea ocupantilor horthysti. Reamintesc cititorilor ca in urma cu peste sase decenii, la putine zile de la ocuparea samavolnica a Ardealului de nord de catre armata horthysta, in satul Ip, soldatii unguri, insotiti de catre unii dintre localnicii de etnie maghiara, sub pretextul razbunarii mortii unui soldat ungur, ucis - s-a zis - de o grenada aruncata de romani in caruta acestuia, au navalit in casele romanilor, i-au adunat pe toti in mijlocul satului, unde i-au ucis cu bestialitate, cu lovituri de cutit, de baionete, cu focul armelor si al mitralierelor. Si-au pierdut viata 38 de barbati, 43 de femei, 41 de tineri si tinere sub 20 de ani, 34 de baieti si fetite sub 16 ani si o fetita din leagan, de doar doua saptamani! Numeroase victime, inainte de a fi ucise au fost torturate in chip ingrozitor, iar femeile tinere si fetele au fost violate. Dupa masacru, cadavrele, dezbracate si profanate, au fost transportate, cu carutele tiganilor din sat, la cimitirul romanesc, aruncate in groapa comuna si acoperite cu var nestins. Cu putine zile mai inainte (9 septembrie 1940), acelasi inspaimantator masacru se petrec