I se spune „Statuia din Giubega“. Nu pentru ca i-ar fi trecut cuiva prin minte sa ii ridice vreo „oda“ cimentata, ci pentru ca sta pironit in mijlocul strazii si „vamuieste“ toate masinile care trec prin comuna. Se ocupa de dosare dupa bunul plac, cu mare atentie, sa nu-si „atinga“ cumva protejatii. Ii amendeaza pe sateni, apoi ii munceste in folos personal de le sar capacele, precum grofii de odinioara, promitindu-le ca ii scapa de sanctiune. Si bineinteles ca nu se tine de cuvint. Iar cind nici amenintarea cu amenda nu mai tine, ii alunga pur si simplu pe cei care au avut nefericirea sa-i cada in dizgratie.
Asa il descriu locuitorii comunei doljene Giubega pe seful lor de post, agent sef adjunct Constantin Lupu. Lupu sustine insa ca „oile“ din comuna au cam luat-o razna, indrugind numai verzi si uscate pe seama lui.
La Giubega, povestea Scufitei Rosii a capatat nuante variate, cu tente care dramatice, care comice si cu o nevoie acuta de „hepi end“. Caci seful de post Lupu Constantin le arata satenilor „coltii“ de vreo patru ani incoace, dar nu s-a gasit inca nici un „vinator“ de la judet care sa-i vina de hac. „Scufitele“ i-au cazut victime una dupa alta. Pina la urma s-au saturat si s-au hotarit sa dea totul in vileag, sperind ca Lupu sa fie transferat pe alte meleaguri, eventual si pricopsit cu o „botnita“ de catre oamenii legii.
Daca ar fi sa adunam toate reclamatiile „patitilor“ care s-au saturat sa joace dupa cum cinta seful de post din Giubega, s-ar scrie citeva romane. Cum nu sintem romancieri, ne-am oprit doar la cele mai importante.
„Mi-a zis ca ce-i pasa lui, ca nu l-am servit niciodata cu nimic...“
Pentru Marin Bechet, de 49 de ani, toata tevatura a inceput de la o pomana. „Cam prin primavara, dupa o pomana, m-am trezit in curte cu un consatean care a sarit cu cutitul la mine. Pina la urma l-am dat a
