În revista Apostrof nr. 7-8/2002, Ion Ianoşi publică un emoţionant şi foarte interesant text despre cel care ne-a fost şi nouă coleg, Zigu Ornea. Articolul, care se numeşte simplu "Amintiri despre Zigu", nu se cantonează într-o evocare de circumstanţă. Ion Ianoşi scrie despre omul de cultură devotat muncii sale şi îndrăgostit de literatura română, despre suferinţele fizice pe care le-a avut în ultima perioadă a vieţii care însă nu i-au tocit conştiinciozitatea profesională, dar şi despre opţiunile sale ideologice. Ion Ianoşi observă că articolele lui Z. Ornea despre extrema dreaptă i-au iritat pe mulţi: "Tentativele de edulcorare fie a rolului jucat de Antonescu în război, fie a unei presupuse «blînde» aripi din mişcarea legionară, le-a întîmpinat cu replici ferme, precis argumentate. (...) Această susţinută contracarare a tendinţelor de a prefera «răul mai mic» «răului mai mare» - capcană în care au căzut pînă şi unii cărturari de vază - i-a adus suspiciunea că ar persevera în nostalgii «cripto-comuniste»". Z. Ornea a fost însă un om cu simpatii de stînga, iar Ion Ianoşi (el însuşi declarat de stînga) explică resorturile unei asemenea opţiuni: "Periclitaţi cu exterminarea, mulţi evrei au nutrit după război speranţa unei lumi drepte, pentru ei şi pentru toţi. Dacă ea s-a dovedit

naivă, în schimb e de-a dreptul oarbă încăpăţînarea retroactivă de a nu înţelege motivaţia acestei nădejdi incipiente. Holocaustul, umbra abătută chiar şi asupra celor care l-au evitat, a predeterminat simpatii mai mult sau mai puţin de stînga printre supravieţuitori, în orice caz atitudini favorabile dreptăţii sociale şi naţionale, egalităţii de rasă şi credinţă. Împreună cu mulţi dintre noi, şi Zigu a fost în mod natural, aş spune, «om de stînga», chiar dacă cei care aveau să se revendice din poziţii de stînga îl vor fi nedreptăţit în rînd cu atîţia." Din diferite bucăţi de puz