Am avut ocazia, timp de o stagiune, din octombrie 2000 pînă în iunie 2001, să realizez un talk-show pe teme culturale pe TVR2 (se numea "Paralele inegale"). Rîndurile de mai jos se bazează, desigur, şi pe scurta mea experienţă de insider, dar mai ales pe aceea de privitor. Care cultură? Atunci cînd vorbim despre prezenţa culturii la TV, ar trebui să ne punem de acord, minimal, asupra accepţiei termenului de "cultură". Privind cu ochiul liber şi asumîndu-ne riscul superficialităţii, constatăm că în conştiinţa publică românească predomină sensul înalt al termenului, conform căruia o emisiune culturală este aceea în care reprezentanţi ai elitelor culturale vorbesc, de obicei într-un limbaj destul de pretenţios şi nu o dată solemn, inaccesibil "profanilor", despre creaţii de vîrf. Rezultă de aici discuţii uneori interesante, dar numai pentru publicul foarte cultivat sau pentru "lucrătorii din branşă". Chiar şi limitîndu-ne la sfera culturii înalte, constatăm o oarecare predominanţă a culturii scrise: daţi-mi, vă rog, exemple de emisiuni de cultură cinematografică, teatrală ori muzicală de la posturile româneşti. Ce să mai vorbim despre cultura ştiinţifică? Profesorul Solomon Marcus, într-o emisiune în care l-am avut invitat împreună cu Ion Manolescu (şi în care s-a vorbit despre computere, teoria informaţiei, comunicare, biotehnologie, lumi virtuale, inteligenţă artificială - aşadar nu despre ceea ce se crede în mod curent că "e cultură") îmi atrăgea atenţia asupra unui paradox: deşi foarte multe noutăţi ştiinţifice şi tehnologice au intrat deja în viaţa cotidiană a oamenilor, la noi există tendinţa de a "uita" că în lumea de azi ai nevoie şi de o cultură ştiinţifică, nu doar de una umanistă, iar graniţa dintre aceste două categorii tradiţionale nu mai arată ca acum o sută de ani. Într-un asemenea context, faptul că în ultimele decenii conceptul de cultură s-a ext