Trăim într-o lume a tranziţiilor, în care puţine lucruri rămîn acolo unde le-ai văzut ultima dată. Prin clasa a cincea, după ce luasem la geografie primul 5 din viaţa mea de elev (aveau să mai vie şi altele...), mă apucasem să învăţ toate capitalele ţărilor africane - Ouagadougou, Kinshasa, Kampala etc.; îmi dau seama acum că nu mi-a folosit la nimic să-mi încarc memoria cu denumiri exotice: nu doar capitalele s-au schimbat, dar nici statele respective nu mai sînt aceleaşi...! Politica, geopolitica & economia au modificat geografia & toponimia şi mi-au distrus o parte din celulele cenuşii pe degeaba. Astăzi, cînd cineva mă-ntreabă care este capitala statului Lesotho, îmi vine să scot pistolul. Sau limba - că e mai ascuţită. Să privim mai aproape de noi: vedetele postului X au trecut la postul Y, postul Y a devenit postul Z, OTV-ul a devenit ce a fost dintotdeauna - o gaură neagră în program -, iar centrul de optică medicală din Piaţa Lahovary, de care mă plîngeam într-un "3,14", a dat faliment într-o lună... În aceste condiţii, există un singur lucru (instituţie, dacă vreţi) care a rămas ferm pe poziţie din '90 încoace şi care poate fi găsit în acelaşi loc pe toate posturile de televiziune: se numeşte Ion Iliescu. Asta arată că instituţia prezidenţială e mai puternică decît televiziunile române reunite şi că zîmbetul prezidentului "bate" zîmbetele tuturor vedetelor TV. O să-mi spuneţi că e normal să fie aşa - în fond, statul e mai important decît statul în fund în faţa televizoarelor -, dar eu o să vă spun că această "normalitate" nu e-n regulă... Şi că, văzînd cum feţele apar & dispar pe sticlă mai rapid decît un zapaj leneş la sfîrşit de zi, mă duce-un gînd - pardon, nostalgic - la mutrele încremenite din epoca Ceauşescu! Nu neapărat la El şi Ea, ci la cei/cele care prezentau ştirile cu El & Ea (un Petre Popescu, un Paul Şoloc, un George Marinescu, un Florin