Avionul a făcut o rotaţie de 360 de grade deasupra Marelui Lac de Sare, acum cam împuţinat şi mistuit de sete, cu insuliţe de mîl iţindu-se din antica saramură. Marele Lac de Sare este rămăşiţa fundului măreţului ocean care acoperea America de Nord, un ocean atît de întins şi de adînc încît, cînd a dispărut, a lăsat în urmă-i munţi înspăimîntători şi deşerturi complicate. Dar cum dispar oceanele? Habar n-am. Tot ce ştiu este că prietenul meu Phil Bimstein, muzician şi profesor în Elvis, candidează pentru un loc în legislativul statului, pentru democraţi, într-un district din sudul Utahului care este mai mare decît majoritatea ţărilor europene, are mai mulţi crotali decît oameni, iar oamenii sînt fie republicani, fie poligami, ori amîndouă la un loc. Nu ştiu de ce poligamii trebuie să fie republicani, dar ce să-i faci? În Utah, fiecare ştie cîte o istorie cu poligami. Ei pot să fie o taină pentru noi, ăştilalţi, şi propria lor biserică mormonă se poate încrunta către ei, "dar nu prea tare", însă în Utah fiecare ştie că nenumăraţii copii ai menajelor poligamice 1) tund peluzele prin cartier; 2) cos şi coc pîine; 3) pun întrebări inocente despre sex non-poligamilor care par a şti cîte ceva despre asta. Am participat la o lectură de poezie la Brigham Young University, mormonă şi nepoligamă, după cîte am putut eu să văd. Studenţii au fost cei mai străluciţi, mai destupaţi la minte nefumători, nedepravaţi premarital studenţi cu care am vorbit vreodată. Mulţi dintre ei cunoşteau lumea mai bine decît birocraţii din Departamentul de Stat, după ce făcuseră stagii de doi ani în străinătate. Am întîlnit doi băieţi care vorbeau foarte frumos româneşte,
după ce au fost misionari în oraşul meu de baştină. Aveau o gîndire articulată, înţelegeau bine chestiunile sociale şi politice şi erau deschişi ideilor noi. Ideilor mele, cel puţin. Dar poate că ideile mele sînt mormone,