Canadiene, iar (2) Dacă nu ştiaţi, aflaţi că adulţii judecă mult mai aspru o prostie comisă de un copilaş urîţel; apoi, doi cercetători de la Michigan University, după studii sociometrice, au ajuns la concluzia că din şcoala primară copiii frumoşi sînt avantajaţi: ceilalţi le caută compania, iar învăţătoarele cred că ei sînt mai inteligenţi, mai ambiţioşi şi mai sociabili; tot experţii arată că discriminarea funcţionează şi în tribunale: un delicvent arătos este tratat cu mai mare clemenţă decît unul mai pătrăţos la faţă; în fine, echipe de savanţi din Statele Unite, Marea Britanie, Germania şi Franţa au scos la iveală că, în medii profesionale diverse, salariile frumoşilor sînt cu 8-10 la sută mai mari decît ale celorlalţi. Şi mai sînt unii care vorbesc despre egalitatea şanselor! Zguduit de atîta injustiţie facială, la sfîrşitul săptămînii trecute am părăsit spaţiul urban al Canadei franceze pentru o vizită în sălbăticie. Am luat calea codrului, ajungînd undeva în munţii din nordul oraşului Québec, într-o zonă numită Batiscan-Nelson, un aşa numit ZEC - Zone d'Exploitation Contrôlée, ceea ce în provinciile canadiene anglofone sau în Statele Unite s-ar chema un parc naţional; cu menţiunea că ZEC-ul este mai deschis spre exploatare: în primul rînd a lemnului, care se face cu o rigoare care mi-a dat impresia parcimoniei (de parcă le-ar lipsi!) şi, apoi, prin vînătoare sau pescuit. În momentul în care treceam, pe drumul de munte, de punctul de control al ZEC-ului (unde, în loc de ranger-şi ca-n filme, am găsit un bărbat cu femeia lui, însoţiţi de un caniş) tocmai aflam că trebuie să fii relativ înstărit pentru a vîna sau pescui prin zonă. Cu pescuitul mai e cum mai e, deşi pe foaia de intrare scrie clar că nu poţi scoate din ZEC mai mult de 15 păstrăvi par jour. Problema e cu vînătoarea, pentru că exact în acest anotimp este apogeul anului: timp de 10 zile (adică