interviu cu Nicolae MANOLESCU
Cultura îşi are locul în programele unei televiziuni? Ar trebui să-şi aibă, şi nu-l are. Acum, fireşte că trebuie să ne decidem şi asupra conceptului de cultură. Există, la televiziune, un mare volum de cultură cotidiană. Divertismentul, filmele de consum, pseudocultura, subcultura, kitsch-ul cultural fac parte şi ele din cultură. Dacă însă avem în vedere cultura în sensul elitar, atunci aş spune că ea nu şi-a găsit încă locul la televiziune. O explicaţie este eterna problemă de rating: dăm ceea ce se cere. Cred, însă, că ar mai fi şi o altă explicaţie: noi nu am găsit încă modalitatea de a adapta această cultură la exigenţele televiziunii. Avem tendinţa să procedăm ca şi cum am scrie în revistele noastre - iar deosebirile sînt foarte mari. Într-o emisiune a mea de la PRO TV, am încercat o dată să fac o cronică literară. Şi, pentru a fi o emisiune dinamică, am chemat mai mulţi critici literari să-şi spună părerile despre carte (era vorba despre primul volum din Orbitorul lui Cărtărescu). Nu a ieşit cum voiam, pentru că nici unul dintre invitaţi nu avea deprinderea de a vorbi la televiziune. Altă dată am invitat tot aşa, mai mulţi analişti, să vorbim despre Gîndirea captivă a lui Czeslaw Milosz. I-am rugat doar să nu uite că, fiind la televiziune, ne adresăm unui public foarte larg, căruia trebuie să-i spunem cine este Milosz, ce-i cu cartea asta, după care putem să intrăm în subtilităţi. A fost destul de greu să-i ţin în frîu, pentru că toţi s-au repezit să povestească cum e cu Milosz pe care l-au cunoscut personal, cum se leagă cartea asta de anul 1953, cînd a fost publicată etc. Bineînţeles că eu i-am oprit şi le-am zis "daţi-mi voie mai întîi să spun că pe autor îl cheamă aşa, că se scrie altfel decît se pronunţă, că avem de-a face cu o carte de un anume fel, că autorul cărţii este poet şi nu scrie numai asemenea cărţi, că