- Cultural - nr. 191 / 28 Septembrie, 2002 Atunci, cand in splendidul lacas al Thaliei, Teatrul National din Targu-Mures, adica "locul de munca" al actorului daruit scenei, prezentam cartea prietenului meu Ion Fiscuteanu, indrazneam sa invoc cuvintele unui filosof grec: "O camera fara carti este un trup fara suflet!". Ma bucuram, asadar, asa cum o faceam si cu un alt prilej al prezentarii cartii actorului Ion Fiscuteanu, la Reghin, ca biblioteca mea de peste 8.000 de volume s-a mai imbogatit cu un "nou suflet", acel "suflet scris" al prietenului meu, cel atat de bine cunoscut din cei "40 de ani in care a slujit Thalia, fara sa dea semne ca ar trada-o sau ar cocheta cu alte iubiri. A jucat in «Dracul uitat», «Afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul», «Acesti ingeri tristi», «Procesul rebelilor de pe Caine», «Tartuffe», «Vrajitoarele din Salem», «Procesul lui Horea», «A murit Tarelkin», «Floriile unui geambas», «Livada de visini», «Evul Mediu intamplator», «Trasura la scara» - cum subliniaza scriitorul Nicolae Baciut pe coperta a IV-a a cartii - in buna masura pe scena targumureseana, dar si in cateva filme - «Fructe de padure», «Glissando, «Moartea lui Iacob»" s.a.". Stiam ca "Fiscu" scrie, inca demult. Cu multi ani in urma, la o cafea, prozatorul Mihai Sin l-a deconspirat. Asadar, asteptam, venita acum cu o oarecare intarziere postdecembrista, cartea lui de debut. Folosesc "Strugurii de furat is mai buni", cartea lui Ion Fiscuteanu, ca pretext, pentru a-mi exterioriza bucuria inca a unei victorii a armatei Cartile scriitorilor mureseni celor 27 soldati de plumb ai lui Gutenberg, intr-o vreme in care credo-ul meu este ilustrat prin sintagma "Salvarea prin cultura", pentru implinirea acelui "stat de cultura de la gurile Dunarii", atat de mult visat de Eminescu. Daca poetul Emil Brumaru crede ca o carte poate fi salvarea macar a celui care a scris-o, citind proze