"Aritmetica - îl avertizează Servitoarea pe Profesor în Lecţia lui Ionesco - duce la filologie, iar filologia duce la crimă...". Ionesco nu ne spune unde duce filosofia, dar ne crispăm numai imaginîndu-ne răspunsul. Pentru Alain de Botton, dimpotrivă, filosofia are virtuţi terapeutice, fiind capabilă să ne aline suferinţele şi să ne ajute să depăşim angoasele şi momentele de slăbiciune. Dintre textele lui Alain de Botton, tînăr eseist şi romancier britanic (născut la Zürich în 1969), cunoşteam cartea din 1997, inteligentă şi plină de vervă, Cum poate Proust să ne schimbe viaţa. Acum, în Consolările filosofiei (traducere franceză la Mercure de France), autorul alege şase filosofi: Socrate, Epicur, Seneca, Montaigne, Schopenhauer, Nietzsche şi găseşte în vorbele sau în faptele lor elemente în măsură să ne consoleze în caz de "impopularitate", "lipsă de bani", "frustrare", "deficienţă personală", "suferinţă sentimentală" şi "dificultăţi" (am transcris titlurile celor şase capitole ale cărţii). "Vast program!", am fi tentaţi să exclamăm cu celebrele cuvinte ale generalului de Gaulle atunci cînd, în mai '68, a citit sloganul "Moarte proştilor!". Dar Alain de Botton reuşeşte turul de forţă de a ne face să credem că am putea găsi în filozofie, cu un plus de bunăvoinţă şi de bun simţ, reconfort şi sfaturi utile. Şi asta fiindcă, scrie de Botton, "artiştii şi filosofii (...) prezintă experienţele noastre într-un mod mai expresiv şi mai inteligent decît am fi putut-o face noi înşine; dau formă unor aspecte ale vieţii noastre pe care le recunoaştem ca fiind ale noastre, dar pe care nu le-am fi înţeles niciodată, singuri, atît de limpede". Sfîrşitul lui Socrate ar trebui să ne pună în gardă împotriva iluziei că atunci cînd eşti detestat de majoritate ai, automat, dreptate: dimpotrivă, Socrate ne învaţă că "ceea ce determină valoarea unei idei sau unei acţiuni nu e faptul