* Pentru Gellu Naum / For Gellu Naum, volum coordonat de Iulian Tănase, Editura Vinea & Editura ICARE, 2002. În privinţa poeţilor din jurul lui Gellu Naum se ştiu - public - destul de puţine lucruri. În afara textelor publicate de către unii dintre insideri (cartea Simonei Popescu apărută anul trecut, Salvarea speciei. Despre suprarealism şi Gellu Naum, fiind poate volumul de referinţă despre atmosfera cu pricina, un eseu dialogat şi intens personal, cum numai o încercare autentică de autodefinire putea da), amănuntele despre cei cu pricina sînt destul de încifrate şi de restrictive. Am auzit şi vorbe ironice şi răuvoitoare despre "pelerinajele la Comana", despre "reîncălzirea la foc mic a suprarealismului" şi altele, obişnuite într-o lume literară pe cît de mică, pe atît de diversă. Poate de aceea misterul din jurul poeţilor ce-l frecventau pe "ultimul" suprarealist român la Comana era alimentat şi de o anumită intransigenţă a maestrului şi care a devenit cu timpul a celor din jurul său. Nu ştiu care erau "încercările" prin care treceau neofiţii, dar, în mod sigur, autenticitatea era prima condiţie şi cea hotărîtoare. De aceea o carte în amintirea lui Gellu Naum, reunind texte dedicate "Pohetului" la un an de la dispariţia sa, e mai mult decît un omagiu, e cumva o readunare a grupului eterogen şi cosmopolit în jurul umbrei-liant şi o reafirmare a prieteniei care i-a unit. Prietenia, "punctul cel mai înalt al iubirii", cum o definea un suprarealist celebru, e pretextul şi subtextul fiecărui rînd din această carte inegală şi diferită, personală şi generoasă, în care semnează nu doar cei cîţiva foarte apropiaţi poetului, dar şi posibili "întrebători", persoane care n-au schimbat o vorbă cu Gellu Naum, nu doar scriitori binecunoscuţi, dar şi tineri decisiv influenţaţi de poet. Nu cred că felul acesta de a rememora o stare în prezenţa/absenţa unuia dintre maeştrii