Brahms Salut les copains - scuze pentru tutuială, e la modă, de la americani, doar un titlu al unui şlagăr franţuzesc de prin anii '70, '80 - n-are importanţă. Îmi place: plouă rece în oraşul de pe malul lacului, îmi place ploaia, căderea hai hui a apei. Îmi place apa dimineaţa pe faţă, îmi place să înot şi am convingerea c-am fost o raţă cîndva, într-o viaţă anterioară. Plouă şiroaie. Abbado dirijează orchestra vieneză şi Mozart la radio; pisica Rigoletto toarce pe birou. Îmi place. Îmi place. Este o performanţă să ajungi la numărul 500, cînd o pîine costă 1.300, cînd se zvoneşte precum că analfabetismul este un fleo naţional (dar şi francezii au probleme la capitol de cînd cu computerizarea, uită să pună accentele...). Chapeau! Îmi plac aniversările altora, mai tu un vin, mai tu un bilanţ, pateuri cu ciuperci şi mousse au chocolat. Ce n-am înţeles este de ce "la mulţi ani', cînd preferabil ar fi o zi vultur decît o sută cioară. Chestie de gust, se-nţelege. Dar să vedem, zapînd, ce-mi mai place pe lumea asta: "Cum vă place" aţi văzut şi dumneavoastră cu siguranţă. Îmi place. Îmi plac zilele de septembrie, lumina transparentă, culorile, ploile prilej de cădere în melancolie, Vladimir Socolov interpretînd sonata 960 de Schubert. Îmi place Peter Brook şi noua punere în scenă, Tragedia lui Hamlet. Eleganţa simplicităţii, ironia subtilă, nu urlă nimeni. Regizorul ne scuteşte de scene erotice. Ştia el Hamlet cine comisese crima. A ales nebunia ca soluţie din moment ce, creştin fiind, era musai să supravieţuiască incestului. Îmi place gogomănia domnului ministru cu turismul: am rîs cu lacrimi citind un interviu în 22. N-am văzut palmierii la 2 Mai, dar nici 2 Mai-ul nu mai este ce era. Totuşi aştept să văd cînd o face plopu' pere şi plamieru' micşunele, că devenim cu vîrsta răbdători şi oricum totul este posibil... pe lumea asta. Îmi place. Îmi place şi nu-mi place,