Inainte insa de a opta pentru una dintre cele doua teze, e necesar sa fie clarificate si intelese datele problemei.
E neindoielnic ca in hotararea conducerii americane de a rezolva criza irakiana intra si interese traditionale sau recente din sfera economica si politica specifice Orientului Apropiat si Mijlociu: aprovizionarea cu petrol a tarilor occidentale, esentiala pentru echilibrul lor economic si pentru stabilitatea lor politica; ocrotirea statului Israel in confruntarea cu statele arabe si, legat de aceste considerente, mentinerea actualului echilibru de forte in regiunea Golfului Persic. Dar e tot atat de neindoielnic ca in actuala infruntare din regiune se afla in joc interese superioare care privesc lumea intreaga.
Intr-adevar, tolerarea unui focar destabilizator inzestrat cu mijloace de distrugere in masa, intr-o zona atat de sensibila a relatiilor internationale - unul dintre principalele "noduri ale pacii" in lumea actuala -, ar avea consecinte dintre cele mai grave la scara atat regionala, cat si mondiala, pe termen scurt si indelungat. O asemenea toleranta s-ar afla inevitabil la originea unui nou asalt ofensiv al Irakului in zona Golfului Persic, mult mai primejdios decat cel anterior. Mai grav inca, toleranta in actualele conditii ar consolida in lumea islamica fortele antioccidentale si fundamentalismul, in detrimentul tendintelor modernizatoare, si ar fi, in acelasi timp, implicit, un semnal de incurajare pentru terorism.
Dar, mai presus de aceste aspecte negative, acceptarea situatiei actuale din Golful Persic si a tendintelor ei de dezvoltare ar putea inclina procesul globalizarii in directia valentelor ei negative.
Globalizarea e un proces obiectiv rezultat din stadiul actual de dezvoltare a economiei si tehnicii, nu, cum cred unii, produsul unui act voluntar al puterilor vremii noastre. Cuprinderea intregii noastre
