România literară ...Îmi place să-l citesc pe criticul Nicolae Manolescu, pentru că (alt etalon nu am) îmi place cum scrie, chiar şi atunci cînd - ce îndrăzneală! - simt nevoia să ridic din sprîncene. Îmi place stilul său clar şi concis. Şi îmi place că, într-un fel, a aruncat mănuşa mai tinerilor critici, adică, alegeţi: canon sau canonadă? Pe alte planuri şi paliere istoria se repetă: "Vino-ncoace la luptă dreaptă, tinere imperial! Să-ţi frîng mijlocul cu un argument (...), să te-mpung cu un spirit, să te sîngerez cu o analiză, şi să te vîr pînă la coapse în pămînt cu o definiţie." E drept, vorbele astea le-a scris G. Călinescu, acum 70 de ani. (...) Îmi place cînd la umbra mea doarme un cîine să nu mă mişc ca să nu-i iau răcoarea chiar dacă gura lumii zice că nu mă mişc din teamă neştiind de e sau nu turbat (ce contrast: "cîinele, cel mai bun prieten al omului", dar şi "ai un suflet de cîine!"). Ca atare, cu plăcere citesc post-restant-ul doamnei Constanţa Buzea, ca pe un curs de poezie. Mai pe scurt, aşa cum aş fi putut fi de la început, îmi place revista România literară. Poate sînt un conservator, dar dacă lumea ar fi doar la voia celor ce vor progresul şi numai progresul, Apocalipsa ar fi fost ieri. Îmi plac şi discuţiile pe "marginea" a ceva, din care, curios sau nu, realizez că am şi eu cap. Multe se desfăşoară după un mai vechi obicei din satul meu: "bună ziua, nano - castraveţi, drago". (...) Îmi place - încă îmi mai place - să mă întreb ce aş face azi dacă mîine nu aş mai citi Dilema; a trecut ceva timp şi nu am un răspuns. Aşa că, uneori, după o lectură incitantă, îmi place să plonjez într-un birt. Cu vad bun. Acolo nu există cineva care să nu ştie orice vrei sau mai puţin decît altul; totul se poate discuta, de la străbunul Burebista încoace. "Dacă îţi spun io!" este lege organică, iar "mie-mi spui?!" ţine loc de Constituţie. Nu vă grăbiţi să-mi a