Horatiu despre Malaele
Editura Arena, Bucuresti, 2002, 123 p.
Inventiv-ludica, horatio-malaiana in cel mai pur stil, cu inflexiuni satirice si reflectii caustice, cartea lansata recent, o data cu debutul Saptaminii Malaele, se defineste prin vitalitatea formulelor amalgamate. Fotografii cu Horatiu de cind era mic si tinea in mina o gaina, pagini de jurnal in care se descifreaza scrisul timid al baiatului de 10 ani, caricaturi cu actori cunoscuti, imagini din spectacole, evocari, portrete expresive, amintiri si, mai ales, o placuta risipa de ginduri. Dincolo de ele se disting frinturi dintr-o imagine-poveste: Horatiu despre Malaele, spusa cu un umor care uneori sta sa plinga. Acest ris grav, carismatic si versatil, mi se pare a fi cusatura cea mai valoroasa din croiala volumului. Exista aici un Horatiu contemplativ, care-si aminteste cu nespusa emotie de talentul coplesitor al actorului George Constantin si de oamenii minunati pe care a avut sansa sa-i intilneasca. George-cel-evlavios, George-cel-tacut, George-cel-jovial sint tot atitea ipostaze ale unui spirit armonizind contrastele si uimind prin fiecare gest sau tonalitate a vocii. Exista si un Horatiu care iubeste la nebunie ironia, o cultiva si o intretine mereu vie, ca pe o cheie de lectura la care se intoarce constant.
Lui Horatiu Malaele ii place sa se joace si o face cu egala ingeniozitate atunci cind creeaza imagerie caricaturala sau cind devine personaj. Avatarurile mastii sint, in cazul lui, multiple, fapt probat de creatia sa din cel mai recent spectacol, Unchiul Vanea de la Bulandra, unde clovneriile ascund si reveleaza totodata o sfisiere continua.
Un alt zugrav, cum se autodefineste, un caricaturist meditativ, un artist care crede ca risul va mintui lumea. Si gindul lui: „Actorul este un om care izvoraste continuu si care cauta permanent“. Este cel care daru
