"O bişnuiam să-mi petrec vacanţa de primăvară la mătuşi. Cel mai mult îmi plăcea să stau la mătuşa mea pictoriţa. Era la etajul opt într-un bloc înalt chiar în centru, pe strada Eforie, blocul unde este acum Agenţia de voiaj. Din balcon vedeam jos un du-te-vino de maşini ce curgeau, iar noaptea adormeam greu din cauza sutelor de voci de claxoane. Pe balcon erau şi cîţiva porumbei cenuşii, care nu ştiu ai cui erau şi de unde veneau. Garsoniera era compusă dintr-o cameră foarte mare, cu pereţii în calcio vecchio cu boaba mare, de un alb strălucitor. Într-un fel de nişă era patul, iar la picioarele lui se găsea un dulap în perete, ale cărui uşi se deschideau ca cele de la compartimentul de

tren. Dulapul era cam îngust, iar în el erau rochiile mătuşii mele. Glisam uşa şi mă uitam din pat la rochii. Patul era pe un fel de mică scenă, pe un podium, urcai o treaptă ca să ajungi la el. Într-un colţ era un scrin pe uşa căruia străjuia un cavaler în armură şi cu halebardă. Iar pe scrin era o fructieră mare, rotundă, de argint. La capătul balconaşului era baia, care avea o ferestruică groasă, colorată în galben, ce-mi amintea de un fagure de miere. Era o ferestruică-vitraliu, cum nu erau ferestrele de baie pe care le ştiam eu. Iar în baie, pe jos, era un mozaic negru de toată frumuseţea, cu nişte linii paralele care şerpuiau la infinit, pardoseala se termina, dar ele ba. Îmi sugerau nişte trupuri de femeie, talie subţire, şolduri arcuite, iar talie sugrumată, iar şolduri." Eugen ISTODOR

"O bişnuiam să-mi petrec vacanţa de primăvară la mătuşi. Cel mai mult îmi plăcea să stau la mătuşa mea pictoriţa. Era la etajul opt într-un bloc înalt chiar în centru, pe strada Eforie, blocul unde este acum Agenţia de voiaj. Din balcon vedeam jos un du-te-vino de maşini ce curgeau, iar noaptea adormeam greu din cauza sutelor de voci de claxoane. Pe balcon erau şi cîţiva porumbei