La jumătate de mandat PSD e departe de favorurile presei, departe de vremurile bune de după alegeri. A revenit mentalitatea de cetate asediată, de grup închis, ca în perioada de dinainte de 1996. Ultimul Consiliu Naţional a arătat foarte clar că între ceea ce discută liderii partidului de guvernămînt şi aşteptările publicului există o distanţă considerabilă. După o săptămînă dificilă, dominată de complexităţile raportului Comisiei Europene şi de scandalul legat de numele lui Nicolae Văcăroiu, publicul aştepta lămuriri şi răspunsuri, iar Consiliul a fost dominat de triumfalism şi discuţii doctrinare. Presa a sancţionat dur acest paralelism, semn că agenda ei este destul de coerentă. Diferenţa între ce au discutat primii 1.000 de oameni ai PSD şi ce a apărut în ziare nu arată că avem o presă pervertită şi manipulatoare ci că mesajele partidului sînt inadecvate la agenda publicului, aşa cum a fost ea formată de media. Dacă oglinda te arată mai gras decît vrei să arăţi, trebuie să urmezi o cură de slăbire. Ce s-a întîmplat concret la acest Consiliu? A fost prezentat programul politic intitulat "Spre normalitate - o viziune social-democrată modernă privind viitorul României". Documentul este voluminos, teoretic, oarecum optimist, oarecum lemnos. Un amalgam de program politic şi elemente doctrinare, cele peste 70 de pagini cu corp mic doresc să direcţioneze social-democraţia PSD spre modernitate, spre "a treia cale" fostă la modă în Occident. Fără a coborî decît pe alocuri şi firav în contingent, documentul exprimă cîteva idei nu foarte noi, dar nici foarte învechite. Se proclamă nevoia unui înveliş doctrinar pentru luptele politice, se dezavuează opinia că partidele moderne ar fi doar vehicule pentru lideri: "Iniţiem astăzi un proces de reflecţie doctrinară, un demers care trebuie să conducă, în final, la o construcţie ideologică coerentă şi structurată pe care Par